Mirajul destinului
Aş
fi putut să aştept
pentru
o altă viaţă
un
nou eu…
o
altă existenţă
departe
de tot
ce
pot să numesc suferinţă…
Aproape
de tot ce numesc
iubire…pasiune…dorinţă…
Sau
nu?
Hărăzit
a putea arbitra
tot
multiversul în afară de mine.
Existând
din dăruirea necerută…
Un
dar ce refuzându-l
m-ar
fi topit în eternitatea Hadesului.
Curg
amintiri şi se topesc
în
gânguritul de la sânul mamei,
nealegând-o
m-am descoperit
în
curiozitatea tatălui,uimit
de
asemănarea în carne…
tulburat
de nepotrivirea în spirit…
Imitând
am început să învăţ
diversitatea
din mine,
un
eu
ce
ar fi vrut să semene cu un altul
sfătuit…constrâns
a călători
pe
străzi pentru care
pantofii
erau de un alt număr…
Iubirea
mă răpise
cu
parfumul inocenţei
de
a nu şti că iubind,
mi-am
asumat şi riscul durerii;
veninul
geloziei,
turbarea
disperării
de
a nu fi altceva
decât
un simplu om.
Pentru
ce-aş aştepta
o
altă primăvară?
…nemuritor
prin esenţa
numită
viaţă,
dăruind-o
altcuiva
fără
să mi-o ceară…
să
poarte în sine,
plin
de speranţă,
a
sufletului povară…
Marius Niţică 13.03.2010
Marius Niţică 13.03.2010
